Traducere de Octavian Cocoş
O! Cât îmi place vara pe-nserat,
Când curg lumini spre-apusul aurit
Şi pe zefirul blând stau liniştit
Nori argintii – să simt c-am lepădat
Tot gândul rău şi că m-am depărtat
De griji meschine; căutând grăbit
Un loc sălbatic, mândru şi-nflorit,
Unde să-mi bucur sufletul curat.
Şi-n piept să simt un patriotic foc,
Gândind la Milton – Sydney stând pe dric –
Până îmi vine-n minte forma lor:
Şi poate Poezia s-o invoc,
Să-mi cadă lacrimi calde, pic, pic, pic,
Când ochii-mi sunt vrăjiţi de-un cânt de dor.
vezi mai multe poezii de: John Keats